Numărul din spatele temerii
Dacă ai căutat vreodată „creatina cauzează căderea părului” pe internet, probabil ai dat peste un singur studiu. În 2009, cercetătorii de la un institut de rugby din Africa de Sud au raportat că dihidrotestosteronul (DHT) a crescut cu 56 % după o fază de încărcare de 7 zile cu 25 g/zi de creatină. La o doză de mentenanță de 5 g/zi, DHT‑ul a rămas aproximativ 40 % peste nivelul de bază. Testosteronul total nu s‑a modificat.
DHT este un androgen mult mai potent, derivat din testosteron, și este hormonul cel mai strâns legat de alopecia de tip masculin la bărbații cu predispoziție genetică. Deci, un supliment care ridică DHT‑ul cu atâta de mult ar suna alarmant. Dar ceea ce studiul arată cu adevărat este mai restrâns decât relatarea de pe internet, iar diferența dintre cele două contează.
Ce au făcut exact cercetătorii
Lucrarea, semnată de van der Merwe și colaboratorii săi în Clinical Journal of Sport Medicine, a fost un studiu dublu-orb, controlat cu placebo, cu design crossover. Douăzeci de jucători de rugby de colegiu, cu vârste cuprinse între 20‑25 de ani, au participat în timpul sezonului competitiv. Fiecare a parcurs ambele condiții, separate printr-o perioadă de wash‑out de 6 săptămâni.
Protocolul de creatină a fost standard:
- Încărcare: 25 g/zi creatină + 25 g/zi glucoză, 7 zile
- Mentenanță: 5 g/zi creatină + 25 g/zi glucoză, 14 zile
- Placebo: 50 g/zi glucoză, apoi 30 g/zi glucoză
Serul de testosteron și DHT a fost măsurat la început, la ziua 7 și la ziua 21, alături de compoziția corporală.
Rezultatele au fost consecvente. Testosteronul a rămas neschimbat, în timp ce DHT‑ul a crescut cu 56 % după faza de încărcare și a rămas cu 40 % peste nivelul inițial după cele două săptămâni de mentenanță (P < 0.001). Raportul DHT / testosteron a urcat cu 36 % după încărcare și a rămas cu 22 % ridicat după mentenanță (P < 0.01). Autorii au sugerat că creatina ar putea acționa parțial prin creșterea conversiei testosteronului în DHT și au cerut studii suplimentare pentru a evalua siguranța pe termen lung.
Ce nu a demonstrat studiul
Iată partea care rareori ajunge în discuțiile de pe forumuri: nimeni nu a măsurat căderea părului. Studiul a urmărit exclusiv hormoni în sânge și compoziția corporală, nu densitatea părului, căderea acestuia, reculul liniei capului sau alte rezultate dermatologice. Săritura de la „DHT a crescut” la „îți va cădea părul” este o inferență, nu un rezultat observat.
Alte limitări importante:
- Eșantion mic. Douăzeci de sportivi tineri reprezintă un grup modest.
- Durată scurtă. Trei săptămâni spun puțin despre ce se întâmplă pe parcursul lunilor sau anilor.
- Populație specifică. Vorbim de jucători de rugby în sezon competitiv, cu stres de antrenament și fluctuații hormonale specifice.
- Doar DHT circulant. Nivelurile din ser nu reflectă neapărat activitatea DHT‑ului la nivelul scalpului, unde enzimele locale și sensibilitatea foliculilor contează mult.
De asemenea, cercetările ulterioare nu au reprodus în mod constant creșterea DHT‑ului. Unele studii privind creatina și androgenii nu au găsit schimbări semnificative în DHT sau în raportul DHT / testosteron. Acest singur studiu rămâne cea mai citată dovadă, dar nu a devenit o „știință închisă”.
De ce contează DHT pentru păr și de ce nu este totul
Alopecia de tip masculin depinde de două ingrediente: androgeni circulanți și o sensibilitate ereditară a foliculilor scalpului la DHT. Bărbații fără această predispoziție genetică pot avea niveluri normale sau chiar ridicate de DHT și tot să păstreze părul. Cei cu predispoziție pot pierde părul chiar și la niveluri hormonale medii.
De aceea medicamentele ca finasterida, care blochează enzima ce transformă testosteronul în DHT, funcționează la mulți bărbaţi. Ele explică și de ce o creștere a DHT‑ului seric, chiar și reală, nu duce automat la subțierea părului la toată lumea. O preocupare plauzibilă există pentru persoanele deja la margine: un bărbat cu istoric puternic de chelie ar putea, în teorie, să accelereze un proces deja pornit dacă DHT‑ul său crește într‑adevăr. Este o ipoteză, și rămâne neconfirmată în contextul creatinei.
Încărcare vs. mentenanță: ce înseamnă în practică
Studiul a folosit abordarea clasică de încărcare: aproximativ 20‑25 g/zi pentru o săptămână, pentru a satura rapid depozitele musculare, apoi 3‑5 g/zi pentru a le menține. Cel mai pronunțat salt în DHT a apărut în timpul încărcării, deși nivelul ridicat a persistat și la doză mai mică.
Încărcarea nu este obligatorie pentru ca creatina să fie eficientă. Administrarea a 3‑5 g/zi fără fază de încărcare aduce nivelurile musculare la valori similare în aproximativ trei‑patru săptămâni. Compromisul este, practic, viteza cu care se ajunge la saturație.
Cine ar trebui să acorde atenție
Majoritatea celor care ridică greutăţi nu au motive să intre în panică. Totuşi, câteva grupuri ar putea să reflecte rațional situaţia:
- Bărbaţi cu istoric puternic de chelie de tip masculin, în special cei care observă deja o subțiere timpurie;
- Persoane care folosesc deja sau iau în considerare tratamente anti‑DHT, care ar putea dori să discute suplimentarea cu un medic;
- Oameni precauţi, care preferă să evite variabile cu efecte pe termen lung neclare.
Dacă te încadrezi în unul dintre aceste grupuri, opţiunile practice includ omiterea fazei de încărcare, menţinerea unei doze de 3 g/zi, sau monitorizarea liniei capului și a căderii părului în timp. Dacă observi modificări, poţi opri suplimentarea şi reevalua. Beneficiile creatinei pentru forță, masă slabă și performanţă în antrenament sunt printre cele mai bine susţinute în nutriţia sportivă, așa că pesezi-le faţă de un risc speculativ este o decizie personală.
Concluzie
Studiul de rugby din 2009 reprezintă un fapt real: creatina a ridicat semnificativ DHT‑ul, fără să afecteze testosteronul. Este totodată un studiu mic, de scurtă durată, care nu a evaluat părul, iar cercetările ulterioare nu au confirmat constant efectul. Sumarul onest este „posibil mecanism, rezultat neconfirmat”. Pentru majoritatea oamenilor, acest lucru nu contrabalansează beneficiile bine documentate ale creatinei, dar bărbaţii cu predispoziție genetică au un motiv rezonabil să adopte o abordare mai conservatoare.
