Soluţia naturală a naturii: 215 milioane de hectare de teren tropical pot regenera păduri în mod natural

Un studiu revoluționar publicat în Nature dezvăluie că o suprafață mai mare decât Mexicul – 215 milioane de hectare – are potențialul de a regenera natural pădurile în regiunile tropicale din întreaga lume. Această descoperire oferă o alternativă rentabilă programelor costisitoare de plantare a copacilor și ar putea captura cantități masive de carbon, totodată restabilind biodiversitatea.

Forţa refacerii naturale

Cercetarea, condusă de Renato Crouzeilles și de o echipă internațională de oameni de ştiinţă, a analizat tiparele forestiere din 2000 până în 2016 pentru a crea un model de înaltă rezoluție ce prevede unde pot regenera natural pădurile tropicale. Folosind imagini satelitare cu rezoluție de 30 de metri, echipa a cartografiat zonele defrişate ce deţin condiţiile de mediu necesare pentru ca pădurile să revină de la sine.

„Regenerarea naturală nu este doar mai rentabilă decât plantarea copacilor, ci, de multe ori, duce la păduri mult mai biodiversificate”, notează cercetătorii. Această constatare contestă înţelepciunea convenţională conform căreia restaurarea activă prin plantarea copacilor este întotdeauna cea mai bună abordare pentru refacerea pădurilor.

Potenţial masiv de captare a carbonului

Studiul estimează că aceste păduri ce se regenerează natural ar putea captura 23,4 gigatonă de carbon în 30 de ani – un interval între 21,1 și 25,7 gigatonă. Pentru a pune în perspectivă, aceasta reprezintă o parte semnificativă din reducerea de carbon necesară pentru îndeplinirea obiectivelor climatice globale. Stocarea carbonului ar avea loc în principal în biomasa forestieră, în special în trunchiurile și vârful copacilor pe măsură ce aceştia cresc și se maturizează.

Cinci ţări deţin cheia

Cinci naţiuni reprezintă mai mult de jumătate din acest potenţial de regenerare: Brazilia, Indonezia, China, Mexicul şi Columbia însumează împreună 52 % din zonele identificate. Această concentrare subliniază importanţa critică a direcţionării iniţiativelor de restaurare în aceste ţări şi valorificării capacităţii lor de regenerare naturală.

Brazilia ocupă prima poziție, lucru firesc având în vedere imensa pădure amazoniană şi regiunile de pădure atlantică, care au suferit defrişări semnificative. Indonezia urmează îndeaproape, insulele sale tropicale oferind oportunităţi substanţiale de refacere forestieră.

Implicaţii politice şi impact global

Aceste constatări au implicaţii profunde pentru politica climatică internaţională şi strategiile de conservare. În loc să se concentreze exclusiv pe programe scumpe de plantare a copacilor, guvernele şi organizaţiile de conservare pot identifica zone în care simpla protecţie a terenului de noi perturbări permite pădurilor să revină natural.

Cercetarea oferă o foaie de parcurs pentru a atinge angajamentele naţionale şi globale de mediu, inclusiv ţintele din Acordul de la Paris şi Obiectivele de Dezvoltare Durabilă ale ONU. Prin valorificarea potenţialului de regenerare naturală, ţările pot îndeplini obiectivele de restaurare mai eficient şi cu rezultate superioare de biodiversitate.

Cartografierea la rezoluție de 30 de metri realizată în studiu permite, de asemenea, luarea unor decizii precise la nivel local, permițând factorilor de decizie să identifice zonele specifice în care regenerarea naturală are cele mai mari şanse de succes. Această abordare granulară ar putea revoluționa modul în care gândim despre strategiile de restaurare forestieră şi de captare a carbonului la nivel mondial.